Kafein

Inaugurez cu acest post, cronicile cafenelelor prin care ma preumblu, in special cele din Timisoara, dar nu numai. Si ca sa incepem intr-o nota pozitiva, o sa va povestesc de Erick’s Caffe House, una dintre cafenelele mele preferate.

Mi se facuse dor sa beau o cafea la Erick’s, langa Unirii, unde nu mai fusesem de ceva timp. Plus ca eram curios cum mai arata dupa renovarea din vara asta.

Decorul nu s-a schimbat foarte mult, dar au mai lucrat un pic la estetica. Cafeaua - de la Lavazza - buna, dar cam aceasi pe care o gasesti prin majoritatea cafenelelor (de calitate) din Timisoara.

Surprinzator, pt ca nu se intampla in multe locuri, personalul mi-a facut o impresie foarte buna - foarte relaxati si amabili.

Muzica buna (jazz in general) tot timpul in surdina, o plasma pe care am prins tot timpul Discovery (fara telenovele sau alte emisiuni de spalat creierul) - per total o experienta foarte placuta de fiecare data cand merg acolo.

Pentru cei care vor sa fie in vazul lumii, sau de la caz la caz, sa poata sa admire peisajul, exista si o masa mai speciala, la care efectiv stai in vitrina.

Pentru ceilalti, exista o gramada de mese prin spatii mai retrase unde se pot refugia de agitatia si zgomotul de afara. Iar spatiul este un alt lucru bun la Erick’s - nu am avut niciodata probleme sa gasesc o masa libera.

Si ca sa nu zica nimeni ca le fac prea multa relcama, am totusi si cateva observatii negative. In primul rand nu stau foarte bine cu ventilatia, si daca fumeaza mai mult de 2 persoane, incepi sa nu mai ai aer si o sa iesi de acolo foarte bine afumat. In al 2lea rand, nu au Internet, mai ales in ziua de azi cand o linie de net si un router wireless nu mai sunt deloc o investitie mare. Iar pentru dependentii de email ca mine, ar fi un mare plus