Kafein

Nu credeam nici eu ca se poate, dar iata - in Gara de Nord din Timisoara mai gasesti cafea espresso cu 1 RON.

Si mai surprinzator - era chiar buna, ma rog, cat de buna poate fi o cafea la 1 leu, dar sigur mai buna decat multe alte cafele pe care le-am baut in cafenele, terase sau baruri cu pretentii.

Se pare ca espressoarele alea vechi (all-in-one), ce le gasesti prin orice butic, fac o cafea f bun, mai ales daca le intretii un pic. Cu prima ocazie o sa ma interesez ce marca sunt.

TimisoaraAzi.ro ne anunta ca se apropie a 4a editie a festivalului “Cafekultour - saptamana cafenelelor”, organizat de Centrul Cultural Francez impreuna cu Centrul Cultural German.

Editia din 2008 a Cafekultour, Saptamana cafenelelor abordeaza tema Miscare si mobilitate, avand acelasi concept ca in anii precedenti.

Festivalul se va desfasura intre 17 si 23 aprilie.

[Update] Programul evenimentului:

Joi 17 aprilie, 19:00
Filme Documentare:
Scoala A. Wajda (Po) - Scurt metraje
Time Cafe

Vineri 18 aprilie, 19:00
Fotografie:
Ghenadie Popescu (Mo) - “Cronicile lui Popescu”
Carturesti Mercy

Sambata 19 aprilie, 21:00
Performance Muzical
Gangpol Und Mit (Fr) - Electro/Swing/Hawaiian
Jazz Club Pod 16

Duminica 20 aprilie, 20:00
Cinema
Veit Helmer (De) - “12 Scurt Metraje”
Papillon Cafe

Luni 21 aprilie, 20:00
Performance “Flipbooks”
Volker Gerling (De) - “Daumenkino”
Cafe D’arc

Marti 22 aprilie, 18:00
Arta digitala
Video Le Cube/Lowave (Fr) - “City2City: D’une Ville A L’autre”
Humanitas Joc Secund

Miercuri 23 aprilie, 21:00
Concert
Electric Brother & VJ Casa Gontz (Ro) - Nu Jazz/Freestyle/Retroelectro
Club The Note

Pentru o intalnire de lucru, in mod normal cauti un loc mai potrivit pentru business. Iar cel mai evident loc pentru asta in Timisoara este BT Cafe, una dintre cele 4 cafenele din lantul deschis de Banca Transilvania in tara. Locatie: Str. Palanca nr. 2, langa Piata Unirii, vis-a-vis de Palatul Baroc.

Recunosc ca am ales locul dupa un pic de ezitare, pentru ca dupa ultima vizita acolo nu-mi facusem o parere prea buna. Pana la urma se pare ca alegerea a fost buna - de data asta muzica se auzea foarte slab in surdina si am nimerit si la o ora la care nu era foarte multa aglomeratie (exact cum imi place mie).

Desi chelneritele nu sunt foarte comunicative sau foarte zambitoare, trebuie sa recunosc ca dintre toate cafenelele pe la care am fost, la BT Cafe am avut parte de fiecare data de cea mai rapida servire.

Cafeaua pe care o servesc este Illy si mi-a facut o impresie buna.

De Internet wireless cred ca nu mai trebuie sa spun ca exista, o plasma transmite tot timpul The Money Channel (fara sonor din pacate), iar pentru cei interesati, exista un panou pe care ruleaza indicii bursieri.

Ce mi-ar fi placut, avand in vedere segmentul pe care vrea sa se pozitioneze cafeneaua, ar fi fost sa puna si un stand cu ultimele editii ale ziarelor financiare, ca sa ai ce rasfoi pana iti astepti partenerul de discutii, sau in cazul in care vrei sa-ti omori timpul pana la urmatoarea intalnire. Totusi, vad ca pe pagina oficiala a Bancii Transilvania mentioneaza faptul ca ofera astfel de publicatii in incinta cafenelei. Sa nu le fi observat eu? Promit sa fiu mai atent data viitoare.

Am nimerit saptamana trecuta la Jasmin. Zic am nimerit, pentru ca intre timp, de cand ii vizitam eu in mod frecvent vara trecuta in Piata Unirii, si-au schimbat locatia pe undeva in apropiere - Strada Emanoil Ungureanu nr 7.

O surpriza placuta a fost ca  aveau si separeu pentru nefumatori, dar din pacate in minuscula camaruta ascunsa undeva in spate (decorata fain de altfel) nu intram toti cele aproape 6 persoane (5 insi + bebe). Dar nefiind foarte multa lume si ventilatia mergand bine aparent, ne-am asezat la o masa in zona de fumatori.

Amenajata cu foarte mult bun gust, muzica in surdina (ce-i drept pigmentat din cand in cand cu urletele microbistilor de la subsol), iti induc inca de cand intri o stare de relaxare si buna dispozitie. Si asta inainte de a deschide meniul si de a incerca sa te hotaresti ce sa alegi din cele peste 40 de sortimente de clatite. Dar nu va faceti griji - toate sunt bune

Iar cafeaua Julius Meinl merge ca unsa daca o savurezi dupa o portie mare de clatite si in plus mai alunga monotonia monopolului Lavazza.

Deliciul serii a fost insa chelnerul simpatic care avea in grija masa noastra. Atent, manierat, serviciu perfect si un pic fastacit (cred ca din cauza ca era nou). Si-a meritat din plin bacsisul pe care l-am lasat. Iar fetele aproape ca i-au cerut numarul de telefon

La intrebarea asta nu pot sa va raspund, dar poate va lamuresc cei de la Cafeneaua Leonardo Da Vinci, vis-a-vis de hotelul Strelitia, pe strada Simion Barnutiu, Timisoara.

Intr-un decor foarte interesant, cu picturi tematice (Leonardo Da’Vinci of course), cu mese si scaune din lemn masiv, cu separeuri, micuta dar nu inghesuita, cafeneaua mi-a lasat o impresie foarte buna.

Personalul foarte promt, meniuri care aratau chiar bine si iti si indicau ce marca de cafea servesc. Iar aici si surpriza - chiar aveam de unde alege - pe langa de acum omniprezenta cafea Lavazza in majoritatea cafenelelor din Timisoara, mai era si optiunea Tosteria del Corso. Nu ati auzit de ea? Sincer nici eu. E prima data cand dau peste aceasta marca asa ca bineinteles am fost curios s-o testez.

Ei bine, am fost un pic dezamagit. Cafeaua parea buna, dar nu i-am putut savura cum trebuie aroma, din cauza gustului rezidual lasat de espressor. Multe puncte in minus aici - barmanul nu si-a facut temele.

Un alt minus era norul gros de fum ce plutea deasupra sectiunii de nefumatori - miroseam ca un fochist cand am iesit de acolo.

Compeseaza totusi cu free hotspot-ul de care am putut sa abuzez ca sa-mi verific emailul (dependenta asta…) si sa incep sa scriu post-ul de fata.

Per total, Cafeneaua Leonardo Da Vinci, e un loc pe care il recomand.

Inaugurez cu acest post, cronicile cafenelelor prin care ma preumblu, in special cele din Timisoara, dar nu numai. Si ca sa incepem intr-o nota pozitiva, o sa va povestesc de Erick’s Caffe House, una dintre cafenelele mele preferate.

Mi se facuse dor sa beau o cafea la Erick’s, langa Unirii, unde nu mai fusesem de ceva timp. Plus ca eram curios cum mai arata dupa renovarea din vara asta.

Decorul nu s-a schimbat foarte mult, dar au mai lucrat un pic la estetica. Cafeaua - de la Lavazza - buna, dar cam aceasi pe care o gasesti prin majoritatea cafenelelor (de calitate) din Timisoara.

Surprinzator, pt ca nu se intampla in multe locuri, personalul mi-a facut o impresie foarte buna - foarte relaxati si amabili.

Muzica buna (jazz in general) tot timpul in surdina, o plasma pe care am prins tot timpul Discovery (fara telenovele sau alte emisiuni de spalat creierul) - per total o experienta foarte placuta de fiecare data cand merg acolo.

Pentru cei care vor sa fie in vazul lumii, sau de la caz la caz, sa poata sa admire peisajul, exista si o masa mai speciala, la care efectiv stai in vitrina.

Pentru ceilalti, exista o gramada de mese prin spatii mai retrase unde se pot refugia de agitatia si zgomotul de afara. Iar spatiul este un alt lucru bun la Erick’s - nu am avut niciodata probleme sa gasesc o masa libera.

Si ca sa nu zica nimeni ca le fac prea multa relcama, am totusi si cateva observatii negative. In primul rand nu stau foarte bine cu ventilatia, si daca fumeaza mai mult de 2 persoane, incepi sa nu mai ai aer si o sa iesi de acolo foarte bine afumat. In al 2lea rand, nu au Internet, mai ales in ziua de azi cand o linie de net si un router wireless nu mai sunt deloc o investitie mare. Iar pentru dependentii de email ca mine, ar fi un mare plus

Daca ati mers vreodata printr-un mall oarecare, probabil ca ati observat ca e plin de cafenele. Acum, plecand de la premisa ca un mall se pretinde a fi un loc high-class, as putea presupune ca si cafenelele din incinta sa au un standard de calitate ridicat.

Bazandu-ma pe acest rationament si avand intr-o zi ceva timp de pierdut, m-am oprit la o astfel de cafenea aleasa total aleatoriu, pentru un espresso si un rasfoit de ziare (ale mele, sa nu cumva sa credeti ca erau oferite de cafeneaua respectiva).

Pot sa va zic fara nici o urma de ezitare ca a fost cel mai prost espresso pe care l-am baut vreodata (si am baut destule). Nu am eliminat din prima nici varianta ca doza de cafea o mai fi fost folosita de cel putin 10 ori inainte, dar mi-am adus aminte de gustul cafelei de la jobul meu anterior si explicatia este mult mai subtila: apa.
Apa folosita la prepararea espresso-ului este unul din elementele de baza care dau gustul cafelei, dar despre asta o sa vorbim alta data. In cazul de fata, datorita folosirii apei de robinet, in rezervorul espressorului se depun tot felul de substante (calcar, clor, etc), iar in momentul incalzirii apei pentru prepararea unei doze, acestea lasa un gust ciudat in cafea.

Asa ca daca vreti sa beti o cafea de calitate, aveti foarte mare grija de espressor si curatati-l periodic - vom vedea cum se face acest lucru in post-ul urmator.

Partea curioasa in toata povestea, e ca erau destul de multi clienti in acea cafenea, care nu pareau sa aiba ceva impotriva cafelei. Ceea ce ma face sa ma intreb: cati dintre cei care beau cafea in mod curent stiu ce beau si cati reusesc sa diferentieze o cafea de calitate fata de una proasta? Sau de fapt, pentru toti cei care umplu pana la refuz in fiecare zi cafenelele de peste tot, bautul cafelei reprezinta doar un gest social, produsul in sine nefiind important.

In ultimul timp am cam renuntat sa mai comand cappuccino. Prefer espresso-ul simplu - macar stiu de la inceput ce primesc.

Dupa cum spuneam si in postul anterior, cafenelele romanesti dau dovada de multa creativitate atunci cand alcatuiesc meniul de cafea. In special au probleme cu cappuccino-ul, care este un fel de loterie in privinta a ceea ce primesti in ceasca. De ceva timp insa, au inceput sa apara in meniuri 2 tipuri de cappuccino - italian si vienez.

Care este diferenta dintre cele doua? Pai simplu - cappuccino-ul italian este reteta originala de cappuccino, preluat de la italieni si preparat din espresso cu spuma de lapte (http://en.wikipedia.org/wiki/Cappuccino), iar cel vienez e de fapt espresso cu frisca.

Acum nu stiu, daca cappuccino-ul vienez este un produs consacrat si daca chiar se serveste in cafenelele din Viena (poate exista cineva care sa ne lumineze), sau daca este doar o creatie autohtona care printr-o coincidenta se leaga de faptul ca in Austria s-a preparat pentru prima data cappuccino-ul, abia apoi fiind preluata de italieni.

Nu pot sa fiu decat multumit, ca s-a facut aceasta clarificare si in meniurile cafenelelor de pe la noi, si incalcandu-mi ieri promisiunea de a nu mai comanda altceva decat espresso, am indraznit sa cer un cappuccino italian si am primit… unul cu spuma de lapte si cu frisca deasupra, asa ca ma gandesc sa le propun sa-l numeasca cappuccino royale. Macar cu atat sa contribui si eu daca tot se fac experiente pe mine.

Anyway, back to espresso…

Intr-o seara de intalnit cu prietenii in oras (adica seara de bere), fiindu-mi un pic lene si prea departe de locul de intalnire, am decis sa merg cu masina. In consecinta, ca pedeapsa pentru comoditatea mea, trebuind sa stau pe sec toata seara, am comandat un cappuccino italian.

Trecand peste problema mea cu variatiile de cappuccino de la noi, despre care vom vorbi intr-un post viitor, surpriza despre care vreau sa va povestesc acum, a venit atunci cand am luat prima gura. Cappucinno-ul meu avea un gust ciudat, dar destul de cunoscut (:D), iar raspunsul chelnerului la intrebarea mea, mi-a confirmat banuielile - alcool - mai exact lichior de curacao. Probabil ca va intrebati la fel ca mine ce legatura are lichiorul de curacao cu cappuccino-ul. Intr-adevar nu are, dar creativitatea cafenelelor romanesti nu are limite.

Si sapand un pic pe net, am gasit definitia autohtona a cappuccino-ului (adica capucino) pe dexonline.ro. In opinia domnului Radu Borza (cel care a postat definitia), capucino (http://dexonline.ro/search.php?cuv=capucino) inseamna cafea cu lapte spumos (şi coniac sau rom) cu cacao.

Acuma stau si ma intreb: sa fi fost oare domnul Borza cel care a cazut victima creativitatii din cafenele romanesti si analizand ce a baut cine stie pe unde, a postat definitia cuvantului pe dexonline.ro? Sau patronii acelor cafenele, documentandu-se pe net pentru noi retete au dat peste aceasta noua si minunata creatie si s-au grabit s-o puna in practica?

Oricum, afacerile sunt afaceri, concurenta e mare, asa ca fiecare trebuie sa vina cu ceva original ca sa atraga clientii. Si de ce nu - in felul acesta de fiecare data cand comanzi un cappuccino, vei parte si de momente de suspans - oare ce imi mai aduce de data asta?

P.S. daca o sa aiba cineva vreodata curajul sa faca un capucino cu coniac si cacao,va rog sa imi povestiti si mie deznodamantul aventurii.