Kafein

Am gasit un articol dragut in care autorul da cateva sfaturi practice pentru cum sa lucrezi intr-o cafenea.

Coffee shop programmer

Ceea ce mi-a atras atentia, fapt pe care l-am mai observat si pana acum dar nu i-am dat mare atentie, e faptul ca tot scoate in evidenta ca in cafenele poti lucra fara sa fi distras de internet. Si intr-adevar se pare ca in majoritatea cafenelelor americane, nu exista internet, sau daca exista costa - Starbucks de exemplu ofera wireless pre-paid. De ce? Pentru ca acolo pretul unei cafele este extrem mic si mai mult decat probabil nu include servicii cu valoare adaugata cum ar fi internetul (plus ca solutiile mobile sunt mult mai raspindite ca la noi).

Nu acelasi lucru se aplica si in Romania, unde pretul unei cafele este relativ mare, astfel ca in acest pret clientii se asteapta sa primeasca si alte servicii. Problema este: cate din cafenelele de la noi de pe piata ofera aceste servicii pentru care oricum taxeaza clientul?

Si inca o intrebare relativ la subiectul articolului original - cate din cafenelele de la noi vi se par propice pentru lucru?

Nu credeam nici eu ca se poate, dar iata - in Gara de Nord din Timisoara mai gasesti cafea espresso cu 1 RON.

Si mai surprinzator - era chiar buna, ma rog, cat de buna poate fi o cafea la 1 leu, dar sigur mai buna decat multe alte cafele pe care le-am baut in cafenele, terase sau baruri cu pretentii.

Se pare ca espressoarele alea vechi (all-in-one), ce le gasesti prin orice butic, fac o cafea f buna, mai ales daca le intretii un pic. Cu prima ocazie o sa ma interesez ce marca sunt.

Pentru o intalnire de lucru, in mod normal cauti un loc mai potrivit pentru business. Iar cel mai evident loc pentru asta in Timisoara este BT Cafe, una dintre cele 4 cafenele din lantul deschis de Banca Transilvania in tara. Locatie: Str. Palanca nr. 2, langa Piata Unirii, vis-a-vis de Palatul Baroc.

Recunosc ca am ales locul dupa un pic de ezitare, pentru ca dupa ultima vizita acolo nu-mi facusem o parere prea buna. Pana la urma se pare ca alegerea a fost buna - de data asta muzica se auzea foarte slab in surdina si am nimerit si la o ora la care nu era foarte multa aglomeratie (exact cum imi place mie).

Desi chelneritele nu sunt foarte comunicative sau foarte zambitoare, trebuie sa recunosc ca dintre toate cafenelele pe la care am fost, la BT Cafe am avut parte de fiecare data de cea mai rapida servire.

Cafeaua pe care o servesc este Illy si mi-a facut o impresie buna.

De Internet wireless cred ca nu mai trebuie sa spun ca exista, o plasma transmite tot timpul The Money Channel (fara sonor din pacate), iar pentru cei interesati, exista un panou pe care ruleaza indicii bursieri.

Ce mi-ar fi placut, avand in vedere segmentul pe care vrea sa se pozitioneze cafeneaua, ar fi fost sa puna si un stand cu ultimele editii ale ziarelor financiare, ca sa ai ce rasfoi pana iti astepti partenerul de discutii, sau in cazul in care vrei sa-ti omori timpul pana la urmatoarea intalnire. Totusi, vad ca pe pagina oficiala a Bancii Transilvania mentioneaza faptul ca ofera astfel de publicatii in incinta cafenelei. Sa nu le fi observat eu? Promit sa fiu mai atent data viitoare.

Am nimerit saptamana trecuta la Jasmin. Zic am nimerit, pentru ca intre timp, de cand ii vizitam eu in mod frecvent vara trecuta in Piata Unirii, si-au schimbat locatia pe undeva in apropiere - Strada Emanoil Ungureanu nr 7.

O surpriza placuta a fost ca  aveau si separeu pentru nefumatori, dar din pacate in minuscula camaruta ascunsa undeva in spate (decorata fain de altfel) nu intram toti cele aproape 6 persoane (5 insi + bebe). Dar nefiind foarte multa lume si ventilatia mergand bine aparent, ne-am asezat la o masa in zona de fumatori.

Amenajata cu foarte mult bun gust, muzica in surdina (ce-i drept pigmentat din cand in cand cu urletele microbistilor de la subsol), iti induc inca de cand intri o stare de relaxare si buna dispozitie. Si asta inainte de a deschide meniul si de a incerca sa te hotaresti ce sa alegi din cele peste 40 de sortimente de clatite. Dar nu va faceti griji - toate sunt bune

Iar cafeaua Julius Meinl merge ca unsa daca o savurezi dupa o portie mare de clatite si in plus mai alunga monotonia monopolului Lavazza.

Deliciul serii a fost insa chelnerul simpatic care avea in grija masa noastra. Atent, manierat, serviciu perfect si un pic fastacit (cred ca din cauza ca era nou). Si-a meritat din plin bacsisul pe care l-am lasat. Iar fetele aproape ca i-au cerut numarul de telefon

La intrebarea asta nu pot sa va raspund, dar poate va lamuresc cei de la Cafeneaua Leonardo Da Vinci, vis-a-vis de hotelul Strelitia, pe strada Simion Barnutiu, Timisoara.

Intr-un decor foarte interesant, cu picturi tematice (Leonardo Da’Vinci of course), cu mese si scaune din lemn masiv, cu separeuri, micuta dar nu inghesuita, cafeneaua mi-a lasat o impresie foarte buna.

Personalul foarte promt, meniuri care aratau chiar bine si iti si indicau ce marca de cafea servesc. Iar aici si surpriza - chiar aveam de unde alege - pe langa de acum omniprezenta cafea Lavazza in majoritatea cafenelelor din Timisoara, mai era si optiunea Tosteria del Corso. Nu ati auzit de ea? Sincer nici eu. E prima data cand dau peste aceasta marca asa ca bineinteles am fost curios s-o testez.

Ei bine, am fost un pic dezamagit. Cafeaua parea buna, dar nu i-am putut savura cum trebuie aroma, din cauza gustului rezidual lasat de espressor. Multe puncte in minus aici - barmanul nu si-a facut temele.

Un alt minus era norul gros de fum ce plutea deasupra sectiunii de nefumatori - miroseam ca un fochist cand am iesit de acolo.

Compeseaza totusi cu free hotspot-ul de care am putut sa abuzez ca sa-mi verific emailul (dependenta asta…) si sa incep sa scriu post-ul de fata.

Per total, Cafeneaua Leonardo Da Vinci, e un loc pe care il recomand.

Inaugurez cu acest post, cronicile cafenelelor prin care ma preumblu, in special cele din Timisoara, dar nu numai. Si ca sa incepem intr-o nota pozitiva, o sa va povestesc de Erick’s Caffe House, una dintre cafenelele mele preferate.

Mi se facuse dor sa beau o cafea la Erick’s, langa Unirii, unde nu mai fusesem de ceva timp. Plus ca eram curios cum mai arata dupa renovarea din vara asta.

Decorul nu s-a schimbat foarte mult, dar au mai lucrat un pic la estetica. Cafeaua - de la Lavazza - buna, dar cam aceasi pe care o gasesti prin majoritatea cafenelelor (de calitate) din Timisoara.

Surprinzator, pt ca nu se intampla in multe locuri, personalul mi-a facut o impresie foarte buna - foarte relaxati si amabili.

Muzica buna (jazz in general) tot timpul in surdina, o plasma pe care am prins tot timpul Discovery (fara telenovele sau alte emisiuni de spalat creierul) - per total o experienta foarte placuta de fiecare data cand merg acolo.

Pentru cei care vor sa fie in vazul lumii, sau de la caz la caz, sa poata sa admire peisajul, exista si o masa mai speciala, la care efectiv stai in vitrina.

Pentru ceilalti, exista o gramada de mese prin spatii mai retrase unde se pot refugia de agitatia si zgomotul de afara. Iar spatiul este un alt lucru bun la Erick’s - nu am avut niciodata probleme sa gasesc o masa libera.

Si ca sa nu zica nimeni ca le fac prea multa relcama, am totusi si cateva observatii negative. In primul rand nu stau foarte bine cu ventilatia, si daca fumeaza mai mult de 2 persoane, incepi sa nu mai ai aer si o sa iesi de acolo foarte bine afumat. In al 2lea rand, nu au Internet, mai ales in ziua de azi cand o linie de net si un router wireless nu mai sunt deloc o investitie mare. Iar pentru dependentii de email ca mine, ar fi un mare plus